Gândurile iraţionale în relaţiile de cuplu. De la romantism la toxicitate!

Tu eşti universul meu! Tu eşti viaţa mea! Tu eşti totul pentru mine! Noi doi suntem una... şi  multe alte expresii romantice par să exprime gradul de iubire şi siguranţă a unei relaţii. Fiecare rămâne copleşit de emoţii şi romantism, atunci când primeşte asemenea cuvinte. Dar în spatele acestor expresii romantice, adesea, se pot ascunde gânduri şi atitudini iraţionale care pot avea consecinţe negative, ba chiar toxice asupra relaţiei.

Psihologul american în problemele de cuplu Dr. Robert Hemflet  s-a exprimat ceva mai dur în privinţa unor versuri dintr-un cântec de dragoste. „Eşti soarele meu, singurul meu soare. Mă faci fericit când cerul e acoperit de nori... Te rog, nu-mi lua soarele vieţii.“„Tot ce vreau e să te iubesc...“„Eşti totul pentru mine...“  Cântece. Cântece cunoscute. Dacă ar exista legi împotriva celor care fac reclamă relaţiilor amoroase codependente, starurile pop ar ajunge la închisoare până când albumele lor ar începe să putrezească. La fel s-ar întâmpla cu o mulţimede filme şi cărţi, de beletristică sau nu."

Psihoterapeutul român de orientare comportamental-cognitivă Dr. Daniel David în cadrul unui interviu a exprimat următoarele: „O relaţie funcţională şi sănătoasă este atunci când ambii parteneri pot accepta şi afirma:  „Te iubesc foarte mult, dar pot trăi şi fără tine...” Această atitudine denotă o maturitate emoţională, fără a crea o dependenţă reciprocă. Dependenţa ajunge de cele mai multe ori la crearea unei relaţii toxice.

Înainte de căsătorie am observat pe unul din tricourile soţiei o expresie în spaniolă  “Me gustas, pero contigo or sin ti la vida sigue” (Imi placi, dar cu sau fără tine viaţa continuă). Această atitudine m-a bucurat, e una din condiţiile a unei relaţii funcţionale.

A iubi foarte mult şi cu adevărat nu are nicio legătură cu formarea unei dependenţe de celălalt. Dependenţa trădează mereu o frică sau o vulnerabilitate personală. Imaginaţivă cum ar fi mişcările unei perechi de dansatori pe gheaţă, dacă ei ar fi legaţi unul de altul, aşa precum expresia- noi doi suntem una... Ambii devin în incapacitate de a se mai mişca armonios...

Înţeleg că atitudinea pe care o exprim poate genera frustrare prin aparenţa unei atitudini pragmatice, raţionale sau reci, dar să le luăm pe rând, prin  a oferi câteva explicaţii care sunt susţinute de observaţii ştiinţifice, dar nu de păreri subiective a celor cuprinşi de voalul poetic…


Explicaţiile ce urmează aparţin teoriei comportament-cognitive (CBT - cognitive-behavioral therapy) care studiază şi identifică gândurile de tip iraţionale ce stau la baza tulburărilor emoţionale şi de comportament.  Gândurile iraţionale sunt clasificate în mai multe categorii. Expresiile romantice de genul celor exprimate mai sus fac parte din mai multe tipuri de gânduri iraţionale care generează emoţii disfuncţionale. Iată doar câteva exemple.

Catastrofarea

Nu voi putea trăi fără tine. 
Fără tine viaţa nu mai are sens. 


Imperativul TREBUIE

Trebuie să mă iubeşti necondiţionat. 
Trebuie să-ţi plac doar eu.
 

Toleranţă scăzută la frustrare

Voi muri de dorul tău.  

Nu pot să suport să stau fără tine. 
Dacă pleci, nu voi rezista. 


Generalizare

Eşti totul pentru mine.
Nu pot face nimic fără tine.
Eşti unic(a).

Gândirea dihotomică

Te vreau doar pe tine şi nu mai am nevoie de alctineva.


Toate aceste expresii sunt gânduri iraţionale care declanşează emoţii negative disfuncţionale cum ar fi stresul, anxietatea, gelolizia, frustrarea, mânia, furia etc. şi respectiv, comportamente negative care le însoţesc. 


De exemplu, gândirea catastrofică generează mereu anxietate, iar anxietatea provoacă un comportament de control al realităţii pentru a preveni catastrofa, tragedia sau „apocalipsa”.

Dacă am gândul catastrofic – “Tu eşti totul pentru mine şi dacă te pierd, viaţa mea nu mai are sens şi nu voi mai putea trăi fără tine.”- atunci, acest gând îmi va provoca o anxietate că aş putea să mă trezesc într-o asemenea situaţie oribilă. Devin neliniştit şi în nesiguranţă, iar comportamentul ce rezultă de aici este unul disfuncţional. Gândul este unul de tip iraţional, întrucât viaţa noastră nu este nicicum dependentă biologic de celălalt, oricât de puternice n-ar fi sentimentele. Expresia nu rezistă realităţii. Dacă ar fi aşa, atunci toţi cei care îşi pierd iubirea, ar muri instantaneu, la fel ca în lipsa aerului, a apei sau a hranei. 

Şi dacă percepţia mea subiectivă este că tu eşti universul meu, atunci ce mă fac fără acest univers? Dacă asemenea gânduri mă cutremură, atunci trebuie mă asigur că totul va fi bine pentru mine, eu TREBUIE să controlez acest univers,  TREBUIE să intervin în existenţa sa, ca el să nu dispară din viaţa mea.


Prin urmare, creierul declanşează un mecanism de prevenirea a unei aşa zise catastrofe, şi nu face nimic altceva decât să devină posesiv şi gelos faţă de partenerul său. Persoana devine atât de posesivă, încât intervine în viaţa celuilalt prin a-i controla toate deciziile şi acţiunile. Iar celălalt devine tot mai sufocat şi tot mai blocat şi alte nevoi rămân nesatisfăcute. Însă atunci când partenerii trăiesc cu anumite nevoi neîmplinite... se provoacă mereu iritabilitatea, frustrarea, mânia, furia, agresivitatea etc., iar de aici porneşte un întreg lanţ de acţiuni care crează o atmosfără toxică.  Nu rare ori se întâmplă că după o criză violentă de gelozie partenerul să afirmă că se comportă astfel pentru că nu-şi poate imagina viaţa fără celălalt şi că totul e din dragoste. 

Apoi se nasc şi alte solicitări din partea partenerului, din motive de a primi asigurări că universul nu dispare. TREBUIE să mă iubeşti necondiţionat. Dovada iubirii tale faţă de mine este să faci ceea ce eu doresc. Iar cel mai mic gest de absenţă sau îndepărtare trezeşte în persoana „romantică-anxioasă” alarma catastrofei iminente – nu mă mai iubeşte, îmi voi pierde universul şi sensul vieţii, trebuie să controlez situaţia.  Aceste persoane pur şi simplu uită că partenerul nu-i aparţine şi că fiecare are nevoie de spaţiu şi intimitate personală.


Orice imixtiune şi control în viaţa celuilalt este mereu generat din frica de pierdere. (În alte situaţie din motivul propriei imagini în faţa cercului de apropiaţi) Şi nu are nicio legătură cu aşa-zisa “ştiu eu ce e mai bine pentru tine”. Nimeni nu s-a născut pentru a interveni în viaţa altuia şi a o modela după bunul plac, din cauza propriilor frici. Fiecare este suficient de matur de a-şi asuma decizii şi responsabilităţi, indiferent cât de raţional şi experimentat ar fi celălalt.


Gândurile raţionale ar suna în felul următor: 

Probabil că îmi va fi dificil fără tine, dar nu şi imposibil. 

Probabil că voi fi deznădăjdut ceva vreme, dar nu voi rămâne fără un sens în viaţă.
Probabil că voi suferi mult, dar nu voi muri
Probabil o perioadă voi fi singur, dar nu toată viaţă. 
Probabil a fost un om deosebit, dar nu unica pe Pământ.
Probabil nu sunt la fel de motivat când nu eşti alături, dar asta nu înseamnă că sunt imobilizat şi nu mai pot face nimic. 
Însemni mult pentru mine, dar nu totul. 


Aceste gânduri sunt funcţionale, întrucât generează mai multă linişte interioară fără a deveni posesiv şi obsedat de a controla emoţiile şi comportamentele partenerului.


Dar asemenea gânduri romantice iraţionale sunt adesea doar efectul a unei încrederi sau stime de sine scăzute. 


O persoane cu încredere în sine şi cu gânduri raţionale afirmă în felul următor:

 „Te iubesc foarte mult, dar sunt suficient de matur şi autonom să trăiesc şi fără tine, dar îmi place să mă simt foarte bine alături de tine. Iar dacă voi ajunge să te pierd, atunci ştiu că va fi dureros, voi suferi, dar ştiu că am capacitatea să depăşesc suferinţa şi am încrederea în mine că voi întâlni o altă persoană cu care îmi voi putea reface viaţa.”

Persoanele care au o asemenea atitudine interioară, nu devin niciodată posesive şi geloase, îi oferă toată libertatea şi încredere partenerului, oferă siguranţă, îi respectă deciziile şi acţiunile, îi respectă identitatea şi personalitatea, o percepe ca o fiinţă distinctă, dar nu ca ceva ce face parte din el şi ceea ce trebuie să controleze. Înţelege că nu are nici drept moral sau natural de a-i modela comportamentul şi acţiunile. La urma urmei, el a luat decizia să fie cu celălalt, iar dacă ulterior îi displace comportamentul celuilalt, îşi asumă responsabilitatea pentru faptul că n-a făcut cea mai bună alegere pentru dânsul, dar fără a reproşa ceva partenerului sau să-l schimbe după bunul plac. Dacă ambii parteneri manifestă o asemenea atitudine reciprocă, atunci fiecare simte că se poate dezvolta în această relaţie. Fiecare are libertatea de a-şi realiza multiple nevoi şi astfel se simte în siguranţă cu partenereul. Aceste relaţii devin mult mai armonioase şi durabile decât acolo unde se afirmă cu lacrimi gândurile iraţionale.

Aceste persoane nu ajung niciodată să afirme că “tu eşti totul pentru mine”, chiar dacă o fac, ei cunosc foarte bine diferenţa dintr-un gest poetic şi atitudinea reală pe care o au.

  Evident, nu se pune neapărat un semn de egalitate dintre gândurile iraţionale şi crearea relaţiilor toxice, unele cupluri funcţionează suficient de bine şi în prezenţa unor asemenea atitudini iraţionale şi romantice, întrucât funcţionalitatea cuplului depinde şi de alţi factori şi implicaţii. 

Clienți corporativi