Sursa: Asociația Presei Independente

Pandemia noului coronavirus a dat apă la moară celor care promovează diverse teorii ale conspirației. Ei distribuie speculații și falsuri care de care mai întortocheate despre originea și combaterea virusului. Mulți oameni dau crezare acestor informații fără a le analiza, deoarece nu au o gândire critică dezvoltată. Experții spun că teoriile conspirației trebuie dezmințite în același limbaj simplu în care au fost răspândite. 

Virusul a fost fabricat în laboratoare americane”„în spatele infecției de coronavirus stau globaliștii sataniști”„prin undele 5G este transmis Covid-19” sau „miliardarul Bill Gates vrea să introducă vaccinarea forțată” – acestea sunt cele mai frecvente teorii ale conspirației, promovate de la începutul pandemiei și până în prezent. De cele mai multe ori, o teorie a conspirației este o speculație, bazată pe convingerea că anumite evenimente sau situații sunt manipulate în secret de forțe puternice, malefice. Deși nu există nicio dovadă științifică care ar argumenta aceste supoziții, totuși mulți oameni continuă să le creadă și chiar să le răspândească.

Read More: Oamenii care nu-și dezvoltă gândirea critică devin ușor victime ale dezinformării
Sursa: media-azi.md

Pandemia declanșată la sfârșitul anului trecut continuă să pună la grea încercare reporterii care relatează din prima linie despre evoluția evenimentelor. Colectarea informațiilor din teren, vizitarea focarelor de infecție și a instituțiilor medicale, intervievarea persoanelor infectate - toate pot avea un puternic impact emoțional. De altfel, jurnaliștii se confruntă cu numeroase situații stresante și în afara perioadelor de criză. Cum să le facă față pentru a-și păstra sănătatea mentală? Ce trebuie să aibă în vedere atunci când intervievează victime? De ce efectele psihologice ale actualei pandemii se vor resimți mai târziu? La aceste și alte întrebări răspunde, într-un interviu pentru Media Azi, cercetătorul în psihologie și psihoterapeutul Ștefan Popov, fondator al Centrului de Cercetări Științifice în Psihologie (CCSP).  

 

Media Azi: Domnule Popov, în variate situații de criză despre care trebuie să relateze din prima linie, jurnaliștii se confruntă inclusiv cu provocarea de a-și păstra echilibrul emoțional și sănătatea mentală. Ce probleme pot să apară în astfel de perioade, referindu-ne și la actuala pandemie de Covid-19?

Ștefan Popov: Foarte multe depind de vulnerabilitățile și sensibilitățile emoționale pe care le are jurnalistul, felul în care procesează cognitiv situațiile din teren. Reieșind din asta, și consecințele pot fi variate - de la o ușoară nervozitate și îngrijorare privind propria sănătate, până la creșterea nivelului de stres profesional, panică, neliniște și anxietate, cu diverse simptome psihosomatice, tulburări de somn și alimentare sau chiar accentuarea tendințelor ipohondrice (convingerea permanentă că persoana ar fi deja infectată, manifestată prin emoții intense, duse la extremă, paralizante și disfuncționale). La fel poate fi afectată și comunicarea în relațiile sociale personale - un grad crescut de iritabilitate, nervozitate, furie și chiar agresivitate.     

Read More: Psihoterapeutul Ștefan Popov: Este important ca jurnalistul să empatizeze cu suferințele...

Sursa: Curentul.md
Autor: Doina Buruiană


În era tehnologiilor informaționale avansate, telefonul, computerul și televizorul au o prezență iminentă în viața fiecărui om. Pe lângă faptul că asigură fluxul de informație necesar, acestea prezintă și un risc sporit pentru public de a fi martor la scene de violență. În acest context, psihologul, psihoterapeutul și fondatorul Centrului de Cercetării Științifice în Psihologie, Ștefan Popov, a explicat cât de actuală este problema violenței mediatice în Republica Moldova și care sunt efectele ei.

CURENTUL: Cât de actuală este problema violenței mediatice în Republica Moldova?

Ștefan Popov: Violența mediatică devine o problemă tot mai actuală în societatea noastră și o problemă destul de îngrijorătoare. Companiile mass-media nu ezită să-și crească ratingul și numărul de vizualizări pe seama actelor de violență din societate, acestea neavând doar un caracter pur informativ sau educativ, așa cum sunt justificate, căci prin adăugarea efectelor sonore și de imagine, cu interviuri emoționale, așa cum se practică cel mai frecvent, sporesc efectul groazei ce captează atenția publicului, or acest lucru nu are conexiune cu pura informare și educare, dar cu șocul, panica și numărul de vizualizări. Consider că acest fenomen ar trebui controlat, întrucât violența mediatică provoacă efecte profund negative în societate, dar nimeni nu-și asumă responsabilitate pentru aceste consecințe.

Read More: (INTERVIU) Ștefan Popov: „Violența mediatică devine o sursă semnificativă de anxietate și stres în...

   Unele suferinţe morale provocate cuiva pot fi cercetate penal, omul poate fi tras la răspundere pentru insultă şi calomnie, însă altele nu pot fi niciodată observate şi raportate, dar care pot leza cu mult mai mult  demnitatea, stima şi imaginea de sine a persoanei, ba mai mult ca atât, unele daune morale pot fi ireversibile şi pot contribui la dezvoltarea diverselor psihopatologii (anxietate, depresie, tulburări grave de personalitate etc.) Există cumva o răspundere pentru provocarea acestor suferinţe?  Nu şi nici nu poate fi,  întrucât ţine de un aspect foarte subtil şi complex, unde etica umană şi legile psihicului uman se bat cap în cap,  iar gravitatea suferinţe sau o psihopatologie provocate nu

Read More: Despre educaţie şi traumă. "Nu mai plânge, uite ce urâtă eşti când plângi!"

 

Cum ar fi să întâlnești un străin, indiferent cine n-ar fi acesta, fie un măcelar ateist sau un agricultor budist, să-l privești atent în ochi și să trăiești profund experiența de validare și recunoaștere reciprocă. Adică să vezi întâi de toate aceeași ființă similară ție, cu aceleași nevoi emoționale, cu aceleași vulnerabilități și sensibilități umane și să conștientizezi că diferențele culturale sunt doar mecanisme variate în fața acelorași frici existențiale. Etichetele ne împiedică să vedem Omul Frumos!

Read More: Dincolo de etichete se află Omul Frumos // Recomandare de FILM

Tu eşti universul meu! Tu eşti viaţa mea! Tu eşti totul pentru mine! Noi doi suntem una... şi  multe alte expresii romantice par să exprime gradul de iubire şi siguranţă a unei relaţii. Fiecare rămâne copleşit de emoţii şi romantism, atunci când primeşte asemenea cuvinte. Dar în spatele acestor expresii romantice, adesea, se pot ascunde gânduri şi atitudini iraţionale care pot avea consecinţe negative, ba chiar toxice asupra relaţiei.

Psihologul american în problemele de cuplu Dr. Robert Hemflet  s-a exprimat ceva mai dur în privinţa unor versuri dintr-un cântec de dragoste. „Eşti soarele meu, singurul meu soare. Mă faci fericit când cerul e acoperit de nori... Te rog, nu-mi lua soarele vieţii.“„Tot ce vreau e să te iubesc...“„Eşti totul pentru mine...“  Cântece. Cântece cunoscute. Dacă ar exista legi împotriva celor care fac reclamă relaţiilor amoroase codependente, starurile pop ar ajunge la închisoare până când albumele lor ar începe să putrezească. La fel s-ar întâmpla cu o mulţimede filme şi cărţi, de beletristică sau nu."

Read More: Gândurile iraţionale în relaţiile de cuplu. De la romantism la toxicitate!
Sunt 7 ani de când am descoperit pasiunea pentru  trekking şi hiking. La început am fost motivat de dorinţa de a evada din rutina cotidiană, însă această pasiune s-a transformat mai mult într-un exerciţiu spiritual şi psihologic. Unele expediţii turistice  m-au  învăţat mult mai mult decât orice carte de psihologie, citită confortabil într-un colţişor al camerei.
Odată am fost întrebat: care este cea mai bună metodă de autocunoaştere? Am răspuns: dacă vrei să te autocunoşti cu adevărat... pleacă în pădure! În asemenea expediţii turistice ai ocazia să evadezi din rutina şi confortul cotidian şi să te arunge într-un mediu total necunoscut. Îţi spargi toate scenariile şi programele de viaţă. Aici ai ocazia să te întâlneşti cu tine şi să-ţi observi gândurile şi emoţiile la tot ceea ce ţi se întâmplă. Cum reacţionezi în lipsa hranei? Cum faci faţă epuizării fizice? Cum tolerezi condiţiile meteo nefavorabile? Ce gânduri ai când te rătăceşti şi eşti departe de civilizaţie? În ce măsură frumuseţile şi miracolele naturii te pot încărca energetic?      
Distanţa parcusă pe jos timp de o zi este de 20-35 km, iar durata medie a expediţiilor poate varia între 2 şi 10 zile, timp suficient să reflectezi la multe subiecte existenţiale şi să-ţi testezi limitele personale.    

Iată 7 lecţii pe care le-am învăţat în aceste expediţii, mai bine zis, am conştientizat.    
Read More: 7 lecţii învăţate în expediţiile turistice (trekking & hiking) FOTO/VIDEO
Într-o societate tot mai stresată şi anxioasă devine tot mai  popular  şi răspândite mesajele gândirii pozitive.  Mediul online este inundat de sute de articole şi seminare despre paşii necesari pentru o gândire pozitivă şi  un echilibru emoţional.

Îi pot înţelege pe unii speakeri motivaţionali,  care n-au nicio tangenţă cu psihologia ştiinţifică sau neuroştiinţele,  dar care cu un zâmbet molipsitor vorbesc despre efectele miraculoase ale gândirii pozitive.  Aceste mesaje se vând foarte bine într-o societate atât de stresată, ele devin ca nişte analgezice.  Dar îmi este mai dificil să-i înţeleg pe unii colegi de breaslă care transforma psihologia în nişte credinţe esoterice, fără a mai ţine cont de realităţile neurofiziologice, realităţi care pot fi  înregistrate şi cartografiate cu ajutorul tehnologiilor  medicale. Deşi, în faţa oamenilor, ei pot prezenta diverse argumente aşa-zis ştiinţifice care demosntrează anumite fabulaţii,  unii au devenit chiar şi experţi în mecanica cuantică care explică cum gândurile noastre se  propagă în univers şi atrag lucruri la care ne gândim. 
 
Read More: Riscurile gândirii pozitive

De ce copii sunt atât de curioși și dornici de a explora lumea, iar oamenii aflați în depresie nu vor nimic altceva decât să stea închiși în camera lor? De fapt, ambele manifestări comportamentale sunt două extreme ale unei axe. Axă care se referă la gradul de explorarea lumii, curiozitate, experimentare a noului, deschidere către inovație și cercetare, învățarea continuă și ieșirea din zona de confort. Fiecare dintre noi se regăsește undeva pe această axă - cineva toată viața este în căutarea experiențelor noi, altcineva preferă să rămână mai curând în zona sa de confort manifestând o apatie către activitățile de explorare și noutate.

 

Read More: Efecte stresului asupra hipocampului! (Video)
PSIHOSOMATICA - ARTICOLUL Nr.1

 
Am decis să scriu un şir de articole din domeniul psihosomaticii, fiind motivat de clienţii mei care manifestă o curiozitatea deosebită faţă de cauzele emoţionale ale bolilor somatice.    
Teoriile care vor fi expuse în aceste articole fac parte dintr-o abordare eclectică. Unele având demostraţii ştiinţifice suficient de riguroase, iar altele sunt mai curând ipoteze, căci încă nu dispun de o bază solidă care să arate cu precizie legăturile dintre cauzele emoţionale şi efectele somatice. Aceste ipoteze se bazează pe anumite interpretări a unor corelaţii şi date statistice. 
 
Personal utilizez  psihosomatica ca un instrument suplimentar în diagnosticare a conflictelor emoţionale ale subiectului.  Dacă subiectul manifestă anumite dureri musculare în anumite părţi ale corpului: greţuri, diaree, dureri de cap, dureri ale coloanei vertebrale, etc. atunci, aceste manifestări somatice le preiau ca indicatori suplimentari în ceea ce priveşte viaţa emoţională a subiectului. 
 
Read More: Cauzele emoţionale ale bolilor

Clienți corporativi