(INTERVIU) Ștefan Popov: „Violența mediatică devine o sursă semnificativă de anxietate și stres în societate”

Sursa: Curentul.md
Autor: Doina Buruiană


În era tehnologiilor informaționale avansate, telefonul, computerul și televizorul au o prezență iminentă în viața fiecărui om. Pe lângă faptul că asigură fluxul de informație necesar, acestea prezintă și un risc sporit pentru public de a fi martor la scene de violență. În acest context, psihologul, psihoterapeutul și fondatorul Centrului de Cercetării Științifice în Psihologie, Ștefan Popov, a explicat cât de actuală este problema violenței mediatice în Republica Moldova și care sunt efectele ei.

CURENTUL: Cât de actuală este problema violenței mediatice în Republica Moldova?

Ștefan Popov: Violența mediatică devine o problemă tot mai actuală în societatea noastră și o problemă destul de îngrijorătoare. Companiile mass-media nu ezită să-și crească ratingul și numărul de vizualizări pe seama actelor de violență din societate, acestea neavând doar un caracter pur informativ sau educativ, așa cum sunt justificate, căci prin adăugarea efectelor sonore și de imagine, cu interviuri emoționale, așa cum se practică cel mai frecvent, sporesc efectul groazei ce captează atenția publicului, or acest lucru nu are conexiune cu pura informare și educare, dar cu șocul, panica și numărul de vizualizări. Consider că acest fenomen ar trebui controlat, întrucât violența mediatică provoacă efecte profund negative în societate, dar nimeni nu-și asumă responsabilitate pentru aceste consecințe.

C.: Ce efecte psihologice asupra publicului poate avea reprezentarea violenței în mass-media ?

Ș.P.: Violența mediatică devine o sursă semnificativă de anxietate și stres în societate, alimentează convingeri obsesionale, teamă, paranoia și neîncredere socială. În unele cazuri se poate cultiva sentimente de ură și furie față de anumite grupuri sociale. Toate aceste emoții negative acumulate în urma violenței mediatice nu au funcții adaptative, adică nu generează anumite comportamente care să contribuie într-un fel sau altul la beneficii sociale sau siguranța individului, dar individul se alege doar cu stres, șoc emoțional, consum emoțional și nervozitate care generează comportamente dezadaptative, nesănătoase. Unele persoane relatează că după un buletin de știri, plin de violență mediatică, au observat că tind mai mult să abuzeze de mâncare, alcool sau țigări. În general, persoanele cu predispoziție anxioasă sunt cele mai afectate de violența mediatică, și în asemenea cazuri, bineînțeles, le recomand să evite asemenea conținuturi.

C.: Dar asupra subiecților vizați direct în cazurile de violență?

Ș.P.: Justiția trebuie făcută de organele abilitate, dar nu prin linșajul mediatic și cel public, așa cum se întâmplă destul de frecvent. Există cazuri de formare a tulburărilor psihice sau chiar suicid în rândul unor agresori, care au devenit țintele „justiției” publice prin intermediul mass-mediei, iar victimele violenței pot suferi atunci când nu le este păstrat anonimatul, ceea ce în unele cazuri poate duce la rușine, stigmatizare și izolare socială. Nu de puține ori victimele sunt ele însele acuzate de către public pentru provocarea agresorului, mai ales în cazurile de violență în familie.

C.: Violența mediatică poate să sporească sau să genereze un numai mai mare de acte violență în societate? Dacă da, atunci în ce mod?

Ș.P.: Omul devine ceea ce vede și în acest sens violența mediatică poate să sporească actele de violență, întrucât ele devin modele de comportament pentru persoanele potențial violente. Aici trebuie să înțelegem un fenomen psihosocial, individul își permite un anumit comportament dacă acel comportament este destul de frecvent în societate, indiferent dacă acel comportament are conotații pozitive sau negative. Cu cât mai mult se mediatizează actele de violență, cu atât mai mult acesta devine ceva obișnuit, o normalitate, respectiv o permisiune culturală care inspiră și invită persoanele antisociale, cu potențial violent, la violența în sine.

C.: Care categorii sociale sunt influențate cel mai mult de mediatizarea violenței?

Ș.P.: Cele mai vulnerabile categorii sociale sunt persoanele cu tulburări afective de anxietate, aceste persoane resimt cel mai mult afectarea dispoziției și creșterea fricii sociale în urma unor știri despre violență. Persoanele hiperemotive, care pot deveni extrem de tulburați emoțional. Persoanele cu trăsături de personalitate paranoice, cărora le sunt alimentate convingerile că lumea este periculoasă și poți fi oricând persecutat, bătut sau ucis. Persoanele care fac parte dintr-un mediu social mai puțin securizat fizic sau cu mai puține legături sociale pozitive.

C.: Din perspectiva unui psiholog, ce greșeli comit jurnaliștii atunci când mediatizează un caz de violență?

Ș.P.: Aceste greșeli se referă în mare parte la utilizarea calificativelor subiective: crimă odioasă, bătut fără milă, ucis cu sânge rece, etc. Acestea calificative transmit emoțiile și judecățile de valoare a jurnalistului, care depășesc cadrul pur informativ al evenimentului. Este la discreția consumatorului să califice actul de violență, dar nu să însușească emoția și judecata jurnalistului. Aceste cuvinte provoacă creșterea intensității stresului și a anxietății.

Adesea jurnalistul își exprimă deschis propriile emoții prin tonalitatea vocii și gesturi nonverbale, ceea ce amplifică emoțiile negative ale consumatorului, acesta fiind mai curând înspăimântat de reacția jurnalistului, decât de evenimentul în sine. O altă greșeală frecventă este faptul că jurnaliștii devin prea intruzivi, judecători sau părtinitori într-un caz de violență cu scopul de a obține cât mai multe reacții ce pot deveni știri de senzație, nerespectând granițele, demnitatea și anonimatul celor implicați în violență, dar și supunerea publicului la șocuri emoționale prin detalii și informații nerelevante, cum ar fi detalii din viața victimei sau agresorului, suferința rudelor și alte imagini care expune consumatorul la minute în șir la o stare emoțională șocantă, iar ca consumator mă întreb, în acest context, care este aspectul informativ necesar?

C.: În experiența Dvs. profesională, ați întâlnit cazuri când o persoană a suferit în urma mediatizării unui act de violență?

Ș.P.: Da. au existat asemenea cazuri, deși nu s-au adresat direct cu o problemă emoțională legată de violența mediatică, dar situații când mediatizarea unui act de violență au agravat sever starea emoționala a persoanei sau chiar au declanșat atacuri de panică, mai ales în cazul persoanelor ce aveau traume legate de violență.

C.: Cazurile de violență fac parte din realitatea socială și respectiv, publicul are nevoie să fie informat despre ele. Cum ar trebui jurnaliștii să mediatizeze actele de violență, astfel încât să producă un minim efect negativ asupra consumatorului?

Ș.P.: Jurnaliștii ar fi bine să se rezume doar la descrierea obiectivă a evenimentului, date factologice și informarea publicului privind procesul de justiție, fără a intra în detalii nerelevante pentru cunoașterea publică, fără a transforma știrea într-un serial dramatic, cu adăugarea de efecte sonore, muzică dramatică, imagini zdrobitoare de la locul crimei, cadavre, lacrimi, povești și istorii incredibile. Bineînțeles, fără asemenea detalii știrile nu capătă atenția publicului și numărul de vizualizări dorite, respectiv, puțin probabil că acest fenomen dăunător sănătății emoționale va fi corectat. Predispoziția omului de a fi captat de știrile șocante este exploatat la maxim de către mass-media. Atât timp cât interesul ratingului va prevala asupra sănătății emoționale a societății, recomandările psihologilor vor fi inutile pentru companiile mass-media.

C.: Mulțumim!

Doina Buruiană

 

Clienți corporativi