Dacă aș avea o posibilitate să mă întâlnesc cu persoana
mea de acum 10 ani și să-i comunic că iubirea este totul, atunci cu siguranță că individul de la acea vârstă m-ar fi considerat un șarlatan și mi-ar fi trântit ușa-n nas. La acea vreme consideram că iubirea este apanajul celor slabi, a firelor romantice, a poeților căzuți în fața vulnerabilității emoționale. Consideram că iubirea este o alegere și nicidecum o necesitate.
Ba mai mult ca atât, vedeam iubirea ca o cauză a nebuniei și a gesturilor iraționale care pot provoca chiar și un război. Mai puțină iubire și mai multă rațiune, asta îmi era credința pentru a vedea o societate sănătoasă și izbăvită de rău. Am urmat facultatea de filosofie, în speranța de a înțelege condiția umană prin mijloacele raționale. Acest travaliu cognitiv a continuat și după, dar fără prea multe rezultate.
Read More: NEVOIA DE A IUBI ȘI DE A FI IUBIT